ABOUT THE PROJECT
AU SUJET DU PROJET
The inscriptions since time immemorial accompany the images. The antagonism between words and images occurs only at a late stage, at the time of the formation of the modern aesthetics. Only plastic art, aware of oneself as an aesthetic phenomenon par excellence, begins to separate from literature. We must pay attention to this absence of polarization between art and literature in southeastern Europe in the 16th century, as often critical art omits the analysis of the theological component of religious art and treats it as an ordinary aesthetic category, with which this art has nothing to do! At the peak of medieval painting, writing was understood as a verbal icon and it entered in the sacred space of the icon as an integral and essential part, as an icon of the icon. The word had an independent role, but it was inseparable from image. At a later time, the word in icon starts to have a subordinate role, a auxiliary, a commentator role. It became a verbal non-verbal text decoding.
Les inscriptions depuis des temps immémoriaux accompagnent les images. L'antagonisme entre les mots et les images se produit uniquement à un stade tardif, à l’époque de la formation de l’esthétique moderne. Seul l'art plastique, conscient de soi-même comme phénomène esthétique par excellence, commence à se séparer de la littérature. Nous devons prêter attention à cette absence de polarisation entre art et littérature dans le Sud-Est de l’Europe au XVIe siècle, car souvent la critique d'art omet dans l'analyse la composante théologique de l'art religieux et le traite comme une catégorie esthétique habituelle, avec laquelle cet art n’a rien à faire! À l'apogée de la peinture médiévale l’écriture était comprise comme une icône verbale et elle entrait dans l'espace sacré de l'icône comme une partie intégrante et essentielle de celui-ci, comme une icône de l’icône. Le mot avait un rôle indépendant, mais il était inséparable de l'image. À une époque plus tardive, le mot dans l'icône commence à avoir un rôle subordonné, un rôle d'auxiliaire, de commentateur. Il devient un décodage verbal d’un texte non verbal.
Starting with the baroque, the word is often used as a decoration, ornament. Therefore, the word becomes dependent on the icon. It performs a number of auxiliary functions in respect to image. Most often, inscription on the icon has an explanatory role. What explains the necessity of the inscriptions on the icon, is the impossibility to express in painting everything that is available to the word in general, because the image only has not the intrinsic uniqueness of the word. That is why icons and most of the mural paintings are always accompanied by inscriptions. What is the relationship between the text and the image, how the text acquires its iconic properties, these are questions that we would like to examine in our research.
En commençant par le baroque, le mot sert souvent de décoration, d’ornement. Donc, le mot devient dépendant de l’icône (ou de la peinture murale). Il effectue un certain nombre de fonctions auxiliaires à l'égard de l'image. Le plus souvent, l'inscription dans l’icône a un rôle explicatif. Ce qui explique la nécessité des écritures dans l'icône c’est l’impossibilité pour la peinture d'exprimer tout ce qui est disponible à la parole, car l'image n'a pas l'unicité intrinsèque du mot. C'est pourquoi les icônes et la plupart des peintures murales sont toujours accompagnés par des inscriptions. Quel est le lien et la relation entre le texte et l’image, comment le texte acquiert ses propriétés iconiques, - ce sont des questions que nous aimerions examiner dans notre recherche.
The inscription related to the content of the iconographic canon of the image can be named canonical. Inscriptions one can call non-canonical are historical or attributive inscriptions, which contain information about history, the date of the creation of icon or fresco, the signatures of authors etc.
L’inscription liée au contenu du canon iconographique de l’image peut être nommée canonique. Les inscriptions que nous pouvons appeler non-canoniques sont les inscriptions historiques ou attributives, qui contiennent des informations sur l'histoire, la date de la création de l'icône ou de la fresque, les signatures des auteurs etc.
The simulated inscriptions are a special case in our research. These inscriptions of medieval painting of the orthodox countries remained until today on the outskirts of scientific research. According to the information available to us, there are only a few publications on this subject. In these studies the simulated inscriptions are treated in close relationship with the tradition of decorative writing or ornament. Before you begin to set up the typology of these inscriptions we must answer the following question: what does the concept of simulated inscription mean? In our opinion, simulated inscription is an autonomous text with historical, chronological and stylistic well defined coordinates, but without real and explicit meaning in the world that has the human language. There are no a priori boundaries between designated inscription and simulated inscription. There may be cases where certain texts, long taken for simulated inscriptions, found after their decryption forgotten meanings and thus become normal inscriptions. In this context, the Egyptian hieroglyphs had acted as simulated inscriptions from the oblivion of their significance at the end of the antiquity and up to their decryption by the genius of Champollion, in the nineteenth century. A similar situation occurs in the case of the text written on the phylactery of the Demon of the lower register of the famous fresco of the Voroneţ Last Judgment. As long as this text (published for the first time, it seems, by Paul Henry) remains unreadable, as long as there are doubts about whether it contains an understandable message, it will remain a simulated inscription.
Les inscriptions simulées constituent un cas particulier dans notre recherche. Ces inscriptions de la peinture médiévale des pays orthodoxe sont restées jusqu'à aujourd’hui à la périphérie de la recherche scientifique. D'après les informations dont nous disposons, il n'y a que peu de publications sur ce sujet. Dans ces études les inscriptions simulées sont traitées en étroite relation avec la tradition de l'écriture décorative ou de l'ornement. Avant de commencer à mettre en place la typologie de ces inscriptions nous devons répondre à la question suivante: qu'est-ce que nous entendons par le concept d'inscription simulée ? À notre avis, l'inscription simulée est un texte autonome, avec des coordonnées historiques, chronologiques et stylistiques bien définies, mais sans signification réelle et explicite dans le monde que possède le langage humain. Il n’existe aucune frontière a priori entre l'inscription désignative et l’inscription simulée. Il peut y avoir des cas où certains textes, longtemps pris pour des inscriptions simulées, retrouvent après leur déchiffrement leur signification oubliée et deviennent ainsi des inscriptions habituelles. Dans ce contexte, les hiéroglyphes égyptiens avaient agi en tant qu’inscriptions simulées depuis l’oubli de leur signification à la fin de l'Antiquité et jusqu’à leur décryptage par le génie de Champollion au dix-neuvième siècle. Une telle situation semblable se retrouve dans le cas du texte écrit sur le phylactère du démon du registre inférieur de la célèbre fresque du Jugement dernier de Voroneţ. Tant que ce texte (publié pour la première fois, paraît-il, par Paul Henry) reste illisible, tant qu’il y a des doutes à savoir s'il porte un message compréhensible, il restera une inscription simulée.
The implementation of the project will be made by associate prof. Constantin Ion Ciobanu, PhD (project leader, medieval art historian) and a research team members from the Institute of Art History “G. Oprescu” of the Romanian Academy: Prof. Tereza Irene Sinigalia, PhD (historian of art and medieval architecture, expert in iconography); Marina Ileana Sábados, PhD (historian of the icon); Ioana-Alexandra Iancovescu, PhD (art historian, expert in the iconography of Vallachian medieval painting); Ecaterina Elena Cincheza-Buculei, PhD (historian of art, expert in the iconography of the Menologies); Constanţa Costea, PhD (art historian, expert in the iconography of Moldavian medieval painting); Vlad Bedros, PhD (medieval art historian); Ruxandra Lambru, PhD (specialist in Slavic and paleographer); Maria-Cleopatra Buleu (economist); Sorin Chiţu (photographer, responsible for the technical work).
La mise en œuvre du projet sera faite par le dr. habilitat, prof. agrégé Constantin Ion Ciobanu (directeur de projet, historien de l’art médiéval) et par une équipe des chercheurs de l’Institut d’Histoire de l’Art «G. Oprescu » de l’Académie Roumaine: dr., prof. univ. Tereza Irene Sinigalia (historien de l’art et de l’architecture médiévale, expert en iconographie), dr. Marina Ileana Sabados (historien de l’icône), dr. Ioana-Alexandra Iancovescu (historien de la peinture murale médiévale valaque), dr. Ecaterina Elena Cincheza-Buculei (historien de l’art, expert dans l’iconographie des Ménologes), dr. Constanţa Costea (historien de l’art, expert dans l’iconographie de la peinture médiévale moldave), dr. Vlad Bedros (historien de l’art médiéval), dr. Ruxandra Lambru (slaviste et paléographe), Maria-Cleopatra Buleu (économiste), Sorin Chiţu (photographe, responsable des travaux techniques).
DESPRE PROIECT
Inscripţiile din timpuri imemoriale însoțesc imaginile. Antagonismul între cuvinte și imagini are loc numai la o etapă târzie, în momentul constituirii esteticii epocii moderne. Doar arta plastică, conștientă de sine ca fenomen eminamente estetic, începe să se separe de literatură. Merită să atragem atenţia asupra acestei lipse de polarizare între artă şi literatură în sud-estul Europei secolului al XVI-lea, or critica de artă contemporană deseori omite în exegezele ei componenta teologică a artei religioase și o tratează ca pe o categorie estetică obişnuită, cu care această artă nu are nimic de a face! În perioda de înflorire a picturii medievale scrierea era înțeleasă în calitate de icoană verbală și intra în „spațiul” sacru al icoanei ca parte integrantă și esențială a acestuia, ca o icoană a icoanei. Cuvântul avea un rol independent, dar el era inseparabil de imagine. Ulterior, într-o epocă cu mult mai tardivă, cuvântul din icoană începe să aibă un rol subordonat, un rol de auxiliar, de comentator. El devine o descifrare verbală a unui text non-verbal.
Începând cu perioada barocului cuvântul este adesea folosit ca motiv decorativ, ca ornament. În consecinţă, el devine dependent de icoană (sau de pictura murală). Raportat la imagine, cuvântul efectuează un anumit număr de funcții auxiliare. În cele mai multe cazuri el are un rol explicativ.
Necesitatea inscripţiilor în arta icoanei ţine de imposibilitatea de a exprima în pictură tot ceea ce este accesibil vorbirii, pentru că imaginea nu are unicitatea intrinsecă a cuvântului. Acesta este motivul pentru care cele mai multe icoane şi picturi murale sunt întotdeauna însoțite de inscripții. Care este relația și legătura dintre text și imagine, în ce mod textul dobândește proprietățile sale iconice – acestea sunt întrebările pe care am dori să le examinăm în cercetarea noastră.
Inscripţia legată de conţinutul canonului iconografic al imaginii poate fi numită canonică. Inscripţiile numite ne-canonice sunt inscripțiile cu caracter istoric sau atributiv, care conțin informații despre istoria, data creării icoanei sau frescei, semnăturile zugravilor etc.
Inscripțiile simulate constituie un caz particular în cercetarea noastră. Aceste inscripții din pictura medievală a țărilor ortodoxe au rămas până în prezent la periferia cercetării științifice. În conformitate cu informațiile de care dispunem, există doar câteva publicații pe această temă. În aceste studii inscripţiile simulate sunt cercetate în strânsă legătură cu tradiția scrierii decorative sau a ornamenticii. Înainte de a purcede la clasificarea acestor inscripţii, noi trebuie, totuşi, să răspundem la întrebarea: ce se înțelege (subînţelege) prin noţiunea de inscripţie simulată? În opinia noastră, inscripţia simulată este un text autonom cu coordonate istorice, cronologice și stilistice bine definite, dar fără de semnificaţie reală şi explicită în lumea semnificaţiilor pe care le posedă limbajul uman. Nu există o frontieră strictă, stabilită a priori, între inscripţiile semnificative și cele simulate. Pot exista cazuri în care unele texte, mult timp considerate drept inscripţii simulate, îşi recapătă după descifrare semnificaţia uitată şi devin, astfel, inscripţii obişnuite. În acest context, ieroglifele egiptene au fost recepţionate în calitate de inscripții simulate de la uitarea semnificației lor la sfârșitul Antichității și până la memorabila lor descifrare din secolul al XIX-lea de către geniul lui Champollion. O situație similară apare şi în cazul textului de pe filactera demonului din celebra frescă Judecata de apoi de la Voroneţ. Atâta timp cât acest text (publicat pentru prima dată se pare că de către Paul Henry) rămâne ilizibil, atâta timp cât există îndoieli cu privire la faptul dacă el conţine un mesaj comprehensibil, el va rămâne o inscripţie simulată.
Implementarea proiectului va fi realizată de către dr. habilitat, conf. cercetător Constantin Ion Ciobanu (director de proiect, istoric al artei medievale) si de către o echipă de cercetători de la Institutul de Istoria Artei „G. Oprescu” al Academiei Române: dr., prof. univ. Tereza Irene Sinigalia (istoric al artei și arhitecturii medievale, expert în iconografie), dr. Marina Ileana Sabados (expert în arta icoanei româneşti), dr. Ioana-Alexandra Iancovescu (istoric de artă, expert în pictura medievală din Ţara Românească), dr. Ecaterina Elena Cincheza-Buculei (istoric de artă, expert în iconografia Menologurilor pictate), dr. Constanța Costea (istoric de artă, expert în iconografia picturii Moldovei medievale), dr. Vlad Bedros (istoric al artei medievale româneşti), dr. Ruxandra Lambru (slavist și paleograf), Maria-Cleopatra Buleu (contabil-economist), Sorin Chițu (fotograf, responsabil pentru lucrările tehnice).
